Vine furtuna

Am găsit o Camee. Am luat-o. Nu știu ce as putea face cu ea. In vremea de glorie a fost o broșa. Acum nici măcar ac nu mai are. Dar sclipește. O țin in palma si ma uit din cand in cand la ea. E frumoasa. Cineva a scris o mare declarație pe pereți. Deși imi place ceea ce văd parca e aiurea sa scrii pe pereți. O fetița cânta de mama focului si nu are nicio jena. Ma gândesc ca dacă as începe sa cant pe strada cu siguranța cel puțin o persoana, dacă nu mai multe o sa aibă serioase întrebări cu privire la sănătatea mea mentală. Deh. Avantajul si inocenta vârstei. Pe de alta parte un copil cretin traversează nonșalant pe roșu si se uita sfidător la șoferul care a oprit pentru a evita o nenorocire. In spate un taximetrist claxonează isteric. Acum chiar nu înțeleg pe cine. Pe copil sau pe cel care s a oprit? După ce a trecut strada copilul spune: "am făcut-o intenționat"! Mai zi ceva.... Merg pe bordura si-mi imaginez ca sunt pe barna...ma intristez...e prima oară in 48 de ani cand nu o sa mergem la olimpiada. Pai încep sa ma întreb cine mai face performață in era in care copiii au drepturi. Daca o pala de vânt le deranjează un fir de par suna la protecția copilului sau cum i-o zice. Nimeni nu spune cam câte corectii fizice le au fost aplicate  fetelor de la Nadia incoace. Sau cât au tânjit după o bomboana. Sau ce li s a întâmplat dacă au mâncat un bob de Mazare in plus. Ca sa nu mai vorbim de condițiile de pregatire. Sau de lipsa lor....Vine furtuna