un calut de mare

Suna ceasul...imi dau seama ca e sâmbăta si ca am uitat sa opresc alarma. Sau nu e sâmbăta? Oare trebuie sa merg la serviciu? Nu. Clar e sâmbăta. Dar cum sa mai dormi dacă a sunat ceasul? Ma învârt si ma sucesc. Adio! Somnul nu mai vine. Ma uit pe geam. Ploua. Caut un pretext sa ies in ploaie. Gata ma duc sa iau covrigi si cafea. Si ies. Si ce sa vezi? Ploua din ce in ce mai tare...si eu ma încăpățânez sa beau o cafea. Deși n as prea avea voie. Ca ma agita. Dar e mai presus de mine. Cer un capucino. Fără zahăr si cu multă Scorțișoara. Si vine ispita: mic, mediu, mare? Pfff...vocea rațiunii zice mic...creierul zice maaaaaare si gura zice repede: MEDIU! Si ma gândesc: sa nu uit sa ii cer un pai. Dar il pune fără sa il cer. Si plec fericita cu băutura amara si interzisă si ma bucur ca un copil de fiecare picătura care urca prin pai. Si imi dau seama ca am treaba la posta. La Oficiul Postal ;)). 8.58...ei se deschide la 9. O sa fiu prima nebuna la usa si o sa dau navala. Si o sa fie prima oară când n am sa aștept la coada. Dar asta e un vis frumos. La intrare sunt cel puțin 10 persoane care așteaptă. La asta nu ma așteptam. Năvălim si tot nu ajung prima :)))) asta i viata. La posta stai la coada. Si plec si surpriza: nu mai ploua. Las nasul in jos si văd rostopasca. Imi aduc aminte de bunicul meu...imi zicea vezi tu Uleana sucul asta e bun sa l dai pe petele maro de pe manini. Si ele vor disparea...cine n are bătrâni sa si i cumpere. Apoi ridic nasul si dau de liliac. Asta mov ii plăcea mamei. Ma duc si l miros si mi se duce pana in creieri. Măcar de ar exista un magazin de unde sa îți iei părinți  si bunici. Dar uite ca nu s a inventat. Mai fac doi pași si dau de păpădie. Asta imi spunea tata ca e buna la ficat. Tot nu exista magazinul ala....si lumea alearga. Unde s-or grăbi? Ca tot acolo ajung. Si intru in parc. Oameni care aleargă. Si eu. Care ma plimb si ma uit la copaci. Si am uitat de ce am plecat de acasă. A da sa iau covrigi. Si cafea. Pe care am baut-o. Si trec pe lângă un cort electoral. Si primesc un pliant. Si imi zice domnul:  va rog sa va scrieți părerea si va asigur personal ca va fi citită. Zic: aha...si de aia mi ai dat unul gata scris in care cineva cerea locuri de joaca....oameni si ei. Si uite asa am ajuns acasă fără cafea cu covrigi si cu un căluț de mare verde. Pe care l am găsit pe strada.