Te iubesc,copacule!

Ies după oua. Ca deh...imi place sa ma plimb. Si calc in prăjituri. Si zic of ce stapâni drăguți ca m-au ajutat sa am noroc de dimineața. Ce sa fac? Ma șterg si merg mai departe . Si văd o plăcuta intr o grădina. Ma apropii siiii..ce sa vezi? Interzis accesul câinilor...Aham...din cauza voastră am călcat eu in ce am călcat. Ca dacă aveau voie la iarba nu mai făceau la colț de strada. Dar nici asa nu merge...câinii știu sa citească? Si merg cu dara după mine si ce sa vezi? La prima ora doi domni la bere. In picioare la o masa mosorel. Dar stai...cei doi domni au câte o creanga de liliac mov. Norocoase doamne ii mai așteaptă acasă. Si dara ma urmărește. Văd ceva in pom. Ma uit si ma minunez. Ciudate fructe cu scris au aparut de când n am mai admirat eu natura. Târâi dara după mine si aud un claxon. As vrea sa merg pe trotuar. Si văd paradoxul: oamenilor li se indica diverse chestii prin niște semne colorate iar câinilor li se scrie clar ca n au voie in grădina....copacul refuza sa se usuce deși a fost mutilat. Hmm in unele cazuri e bine sa nu respecți regulile. Te iubesc, copacule!