Nu mi am inteles finalul

In ultimul timp ploaia e prietena mea. Ies din clădire si o iau spre parc. Văd puful de păpădie si intr-o secunda dau cu piciorul. Ude fiind toate umbreluțele mi se lipesc de ghete. Încerc sa le eliberez dar insista sa stea lipite. O iau prin trifoiul ud cu intenția sa mi fac ghetele prezentabile. Sunt pierdută. Imi place atât de mult cum zboară apa ca uit sa o mai iau pe alee. Pana cand văd o balta. Si nu rezist. Dau cu piciorul in ea si ma stropesc pana pe fata. La fel si in următoarea. Ma ud la picioare, ma ud pe pantaloni...si o iau iar prin trifoi. Mijesc ochii...văd o rața...evident ca trebuie sa o deranjez. Ma duc spre ea. Da din smocul ala de coada si o ia la picior. Se oprește. Eu insist. O ia din loc. Constat ca ma plimba in cerc. La un moment dat cel mai deștept cedează. Se oprește si imi pozează ca își da seama ca n are cu cine discuta. O las in pace si plec. Am pantalonii uzi. La fel si ciorapii. Dacă ma gândesc bine si parul. Am un covrig cu sirop in mâna. Măcar de ar mai avea cine sa ma dojenească pentru ca vin acasă  uda la picioare si pot sa răcesc si ca mănânc dulce înainte de masa si imi stric pofta de mâncare. Încerc sa imi adun gândurile si cand ridic ochii cineva a avut inspirația sa scrie ceva frumos. Chiar dacă a completat cineva cu iubitul in gura ;). Ies de la metrou cum ieșea Jerry vrăjit de miros. Căpșunile miros frumos. Lumea încă mai desenează. Păcat ca oameni care plâng.