Ie limpede

"ie limpede" după cum scria pe unul din pereții pe care i am văzut azi...orașul meu e minunat....daca dimineața am ocolit rahati si mi a scartait praful intre dinti uite ca mai pe după masa asa am nimerit intr o zona in care m au încercat toate sentimentele posibile. Am avut ceva de făcut prin zona Armenească si uite asa m am trezit intr o zona cu o arhitectura fascinanta si cu maxim un om la doua străzi. Imi era cumva si jena sa scot telefonul sa mai trag câte o poza. Si uite asa cu ochii pe pereți urmezi câte un indem "sa mergem către nimic" si apoi te intrebi daca tu chiar stii cine esti. Intr o lume in continua schimbare "Împinge-tava " de la Rosetti rămâne cumva oaza mea de stabilitate. E precum munții acolo de cand ma stiu. Orice s a schimbat in lumea asta "împinge tava" de la Rosetti e acolo si asa va rămâne. Hmm tot cu ochii pe pereți am brusc o revelație: stai un pic se scrie tot STAI UN PIC si nu stai umpic cum tot mai des văd peste tot. Stai un pic asta e un fel de cârlig care te tine cumva ancorat intr o lume trecută in care limba romană nu era sodomizata iar profesorii erau respectați. Sau le știai cumva de frica. In sensul bun. Acum dau iar de Radu Gyr si ma întreb daca se studiază in școala. Probabil ca nu. Stau si ma întreb cine naiba e Roxie si daca agenția aia cu anunțuri a pus in sfarsit si un domn care sa te invite la interior. A fost doar o iluzie. Era o statuie vie cu telefon. Chiar daca Biserica Armeneasca  nu se mai vede de zgarie nori ul ala care e veșnic in construcție alături, in miniparcul de pe colț, timpul s a oprit in loc si ne spune la nesfârșit povestile depre armenească. Pomii cresc direct din beton in forme ciudate.Doza rece de Strongbow pe care o primesc pe strada in timp ce admiram vrabia aia gigantica ma arunca cumva in realitate. Soarele arde rau