Cand ploua, taci si asculta!

Când ploua, taci si-asculta ;) m am dat jos din tramvai si a început ploaia. Am mărit pasul si am văzut lumea alergând de parca venea sfârșitul lumii. Si am simțit mirosul de asfalt ud. Si de pământ. Si mi am dat seama ce mult am sa pierd dacă alerg sa ma ascund undeva in loc sa ma bucur de toate astea. Asa ca am întors fata spre ploaie si m am bucurat de ea. Am intrat in parc. Si aici erau câteva fete care alergau. In rest parcul era gol. Am mers la pas si m am bucurat de liniște si de ploaie. Mi e bine ;)

un calut de mare

Suna ceasul...imi dau seama ca e sâmbăta si ca am uitat sa opresc alarma. Sau nu e sâmbăta? Oare trebuie sa merg la serviciu? Nu. Clar e sâmbăta. Dar cum sa mai dormi dacă a sunat ceasul? Ma învârt si ma sucesc. Adio! Somnul nu mai vine. Ma uit pe geam. Ploua. Caut un pretext sa ies in ploaie. Gata ma duc sa iau covrigi si cafea. Si ies. Si ce sa vezi? Ploua din ce in ce mai tare...si eu ma încăpățânez sa beau o cafea. Deși n as prea avea voie. Ca ma agita. Dar e mai presus de mine. Cer un capucino. Fără zahăr si cu multă Scorțișoara. Si vine ispita: mic, mediu, mare? Pfff...vocea rațiunii zice mic...creierul zice maaaaaare si gura zice repede: MEDIU! Si ma gândesc: sa nu uit sa ii cer un pai. Dar il pune fără sa il cer. Si plec fericita cu băutura amara si interzisă si ma bucur ca un copil de fiecare picătura care urca prin pai. Si imi dau seama ca am treaba la posta. La Oficiul Postal ;)). 8.58...ei se deschide la 9. O sa fiu prima nebuna la usa si o sa dau navala. Si o sa fie prima oară când n am sa aștept la coada. Dar asta e un vis frumos. La intrare sunt cel puțin 10 persoane care așteaptă. La asta nu ma așteptam. Năvălim si tot nu ajung prima :)))) asta i viata. La posta stai la coada. Si plec si surpriza: nu mai ploua. Las nasul in jos si văd rostopasca. Imi aduc aminte de bunicul meu...imi zicea vezi tu Uleana sucul asta e bun sa l dai pe petele maro de pe manini. Si ele vor disparea...cine n are bătrâni sa si i cumpere. Apoi ridic nasul si dau de liliac. Asta mov ii plăcea mamei. Ma duc si l miros si mi se duce pana in creieri. Măcar de ar exista un magazin de unde sa îți iei părinți  si bunici. Dar uite ca nu s a inventat. Mai fac doi pași si dau de păpădie. Asta imi spunea tata ca e buna la ficat. Tot nu exista magazinul ala....si lumea alearga. Unde s-or grăbi? Ca tot acolo ajung. Si intru in parc. Oameni care aleargă. Si eu. Care ma plimb si ma uit la copaci. Si am uitat de ce am plecat de acasă. A da sa iau covrigi. Si cafea. Pe care am baut-o. Si trec pe lângă un cort electoral. Si primesc un pliant. Si imi zice domnul:  va rog sa va scrieți părerea si va asigur personal ca va fi citită. Zic: aha...si de aia mi ai dat unul gata scris in care cineva cerea locuri de joaca....oameni si ei. Si uite asa am ajuns acasă fără cafea cu covrigi si cu un căluț de mare verde. Pe care l am găsit pe strada.

Te iubesc,copacule!

Ies după oua. Ca deh...imi place sa ma plimb. Si calc in prăjituri. Si zic of ce stapâni drăguți ca m-au ajutat sa am noroc de dimineața. Ce sa fac? Ma șterg si merg mai departe . Si văd o plăcuta intr o grădina. Ma apropii siiii..ce sa vezi? Interzis accesul câinilor...Aham...din cauza voastră am călcat eu in ce am călcat. Ca dacă aveau voie la iarba nu mai făceau la colț de strada. Dar nici asa nu merge...câinii știu sa citească? Si merg cu dara după mine si ce sa vezi? La prima ora doi domni la bere. In picioare la o masa mosorel. Dar stai...cei doi domni au câte o creanga de liliac mov. Norocoase doamne ii mai așteaptă acasă. Si dara ma urmărește. Văd ceva in pom. Ma uit si ma minunez. Ciudate fructe cu scris au aparut de când n am mai admirat eu natura. Târâi dara după mine si aud un claxon. As vrea sa merg pe trotuar. Si văd paradoxul: oamenilor li se indica diverse chestii prin niște semne colorate iar câinilor li se scrie clar ca n au voie in grădina....copacul refuza sa se usuce deși a fost mutilat. Hmm in unele cazuri e bine sa nu respecți regulile. Te iubesc, copacule!

Unde se duc melcii cand nu ploua?

Cobor in ploaie ca nu il mai suport pe individul de lângă mine care vorbește tare la telefon despre "job". Pe scara încă o cucoana care se tine intr-un echilibru perfect fantastic, cu telefonul între umăr si ureche, cu plasele in mâini vorbește despre ce va face de mâncare. Gata...cobor...nu mai suport...da' de unde? Băiatul cu "job" ul ma urmărește. Si da-i si lupta..."nu înțelegi? E un job entry level..." Hai pe bune...ne-am dat dreaq...entry level....job...si o ține langa "e un job entry level...tu nu îți imagina ca o sa vii si o sa te provoace ceva si o sa poți pune o grămada de întrebări ca nu e asa....ceice (in traducere liberă ceea ce) nu înțelegi tu este ca nu o sa ai prea mare lucru de făcut..." Imi zgârie urechile cu limba lui pocita...cea mai stricata romgleza pe care  am auzit-o...încerc sa merg mai încet sau mai repede ca sa nu il mai aud...soluția mi-o da melcul ieșit după ploaie. Il văd in drum si ma opresc. Ma uit ce încet merge si ce indiferent este la jobul entry level.   Hm iar e mai deștept ca mine. Langa văd un alt melc cu o floare. Ma gândeam ca are întâlnire cu melcul  meu cel deștept. Sau melciță. Dacă o exista feminin pentru melc. Intru in parc cu gândul la melci. Si ma gândesc ce liniștiti sunt ei ca n au probleme cu jobul entry level. Dar eu am o problema ca nu înțeleg ce e animalul ala tăiat cu o dunga roșie. Ar putea sa fie un câine dar la fel de bine ar putea sa fie orice altceva. Ma uit atent. Hmm...pare un taur mai mic...poate ca o fi vreun avertisment de tauri de e parcul gol...ca nu-mi vine sa cred ca tot ploaia i-a gonit pe toti si azi...

Am o rochie noua

Suntem in secolul 21. Încă mai avem manifestări de dragoste pe copaci. Prin Bucuresti încă circula căruțe si tractoare. Mai avem copaci si case cu iedera. Ploaia ne-a mai părăsit si totuși lumea nu da navala in parc. Un domn respectabil sta pe o banca. Admira pe deasupra ochelarilor niște perechi de picioare. Avantajul vârstei ;). Un cățel vinde niște lalele si jos la metrou se fumează. In general oamenii fumează mult. Sau mi se pare mie acum ca au fost scoși in strada? O reclama idioata in care un copil pare ca ii suge creierul femeii pe post de mama. Si tot nu înțeleg cum de nu s a inventat sistemul in care sa nu stai la coada pentru un abonament cu reducere. Vrei privilegii? Stai la coada! E simplu sa fii fericit. Am o rochie noua ;)))

Am o rochie noua

Suntem in secolul 21. Încă mai avem manifestări de dragoste pe copaci. Prin Bucuresti încă circula căruțe si tractoare. Mai avem copaci si case cu iedera. Ploaia ne-a mai părăsit si totuși lumea nu da navala in parc. Un domn respectabil sta pe o banca. Admira pe deasupra ochelarilor niște perechi de picioare. Avantajul vârstei ;). Un cățel vinde niște lalele si jos la metrou se fumează. In general oamenii fumează mult. Sau mi se pare mie acum ca au fost scoși in strada? O reclama idioata in care un copil pare ca ii suge creierul femeii pe post de mama. Si tot nu înțeleg cum de nu s a inventat sistemul in care sa nu stai la coada pentru un abonament cu reducere. Vrei privilegii? Stai la coada! E simplu sa fii fericit. Am o rochie noua ;)))

Nu mi am inteles finalul

In ultimul timp ploaia e prietena mea. Ies din clădire si o iau spre parc. Văd puful de păpădie si intr-o secunda dau cu piciorul. Ude fiind toate umbreluțele mi se lipesc de ghete. Încerc sa le eliberez dar insista sa stea lipite. O iau prin trifoiul ud cu intenția sa mi fac ghetele prezentabile. Sunt pierdută. Imi place atât de mult cum zboară apa ca uit sa o mai iau pe alee. Pana cand văd o balta. Si nu rezist. Dau cu piciorul in ea si ma stropesc pana pe fata. La fel si in următoarea. Ma ud la picioare, ma ud pe pantaloni...si o iau iar prin trifoi. Mijesc ochii...văd o rața...evident ca trebuie sa o deranjez. Ma duc spre ea. Da din smocul ala de coada si o ia la picior. Se oprește. Eu insist. O ia din loc. Constat ca ma plimba in cerc. La un moment dat cel mai deștept cedează. Se oprește si imi pozează ca își da seama ca n are cu cine discuta. O las in pace si plec. Am pantalonii uzi. La fel si ciorapii. Dacă ma gândesc bine si parul. Am un covrig cu sirop in mâna. Măcar de ar mai avea cine sa ma dojenească pentru ca vin acasă  uda la picioare si pot sa răcesc si ca mănânc dulce înainte de masa si imi stric pofta de mâncare. Încerc sa imi adun gândurile si cand ridic ochii cineva a avut inspirația sa scrie ceva frumos. Chiar dacă a completat cineva cu iubitul in gura ;). Ies de la metrou cum ieșea Jerry vrăjit de miros. Căpșunile miros frumos. Lumea încă mai desenează. Păcat ca oameni care plâng.

Vine furtuna

Am găsit o Camee. Am luat-o. Nu știu ce as putea face cu ea. In vremea de glorie a fost o broșa. Acum nici măcar ac nu mai are. Dar sclipește. O țin in palma si ma uit din cand in cand la ea. E frumoasa. Cineva a scris o mare declarație pe pereți. Deși imi place ceea ce văd parca e aiurea sa scrii pe pereți. O fetița cânta de mama focului si nu are nicio jena. Ma gândesc ca dacă as începe sa cant pe strada cu siguranța cel puțin o persoana, dacă nu mai multe o sa aibă serioase întrebări cu privire la sănătatea mea mentală. Deh. Avantajul si inocenta vârstei. Pe de alta parte un copil cretin traversează nonșalant pe roșu si se uita sfidător la șoferul care a oprit pentru a evita o nenorocire. In spate un taximetrist claxonează isteric. Acum chiar nu înțeleg pe cine. Pe copil sau pe cel care s a oprit? După ce a trecut strada copilul spune: "am făcut-o intenționat"! Mai zi ceva.... Merg pe bordura si-mi imaginez ca sunt pe barna...ma intristez...e prima oară in 48 de ani cand nu o sa mergem la olimpiada. Pai încep sa ma întreb cine mai face performață in era in care copiii au drepturi. Daca o pala de vânt le deranjează un fir de par suna la protecția copilului sau cum i-o zice. Nimeni nu spune cam câte corectii fizice le au fost aplicate  fetelor de la Nadia incoace. Sau cât au tânjit după o bomboana. Sau ce li s a întâmplat dacă au mâncat un bob de Mazare in plus. Ca sa nu mai vorbim de condițiile de pregatire. Sau de lipsa lor....Vine furtuna

Un copac

Zilele trecute am mers prin parc. Ploua. Si era pustiu. La un moment dat mi s a părut ca m a strigat cineva. Nu am văzut pe nimeni. Doar un copac cu un ics roșu. Mi am dat seama ca multe zile n o sa il mai văd pe acolo pentru ca va fi taiat. M am gandit sa ii fac o poza sa il imortalizez cumva. M am gandit sa ii fac poze de câte ori o sa trec pe acolo si o sa il mai văd in picioare. Azi am trecut iarăși pe la el cu intenția de a i face o poza. Pe jos prin iarba era scoarța căzută. M am apropiat si am pus mâna pe el. Am rămas surprinsă cand am văzut câta frumusețe este încă pe copacul asta. Am început sa ii dau târcoale si am descoperit toate modelele pe care nu le văzusem pana acum. M am uitat in jur. Am văzut încă un copac condamnat si care parca se predase. Mai in spate încă doi copaci condamnați. Mi am camuflat lacrimile sub picăturile de ploaie.

Vrem o lume mai buna

Am fost cam răsfățata in ultima vreme si nu am mai mers cu transportul in comun. Uitasem ce "distractiv" este. Pana la stație am făcut slalom printre cacati de câine. Pfff oare cacatii ăștia răsar fin asfalt? Ca eu maidanezi n am mai văzut demult. Doar stapâni nesimțiți care isi imaginează ca întotdeauna vine cineva sa strângă după câinii lor. Ajung la stație. Dar despre asta deja am scris... Dar reiau. Un tata imbecil trage fix in statie. Te gândești prima oară ca ii e rau. Ca ii e rau copilului. Ei as... Omul vrea o cafea. Si copilul deschide plictisit geamul si se  uita plictisit la tine cum te retragi undeva ca sa aibă el si cu nesimțitul de tasu loc in stație. Ca doar de aia e scuarul ala. Sa ai tu ma nesimtitule loc de parcare. Hm...stai acolo retras pana vine domnu' cu cafeaua. Stai.... Impropriu spus...te duci putin mai încolo ca "doamna " de la magazin da cu matura. In jurul lăzilor cu fructe. Care sunt puse tot in stație. Ma gândeam ca aduna totuși gunoiul pe făraș. Ei as.... L a împins putin tot in stație ca firește va veni cineva sa strângă si după ea nu doar după cățeii de apartament. Înghesuită si prafuita ma urc in RATB. Ca orice om normal deschid telefonul ca sa mi scriu of ul pe feisbuc....cand ma trezesc stropita pe fata... Cu apa termala ce e drept dar care ce sa vezi....nu mi era chiar destinată. Era doar o domnișoara care cred ca alergase cumva la maraton si avea nevoie de refrisare. Si na acum ce era ea de vina va eu eram fix in spatele ei? Important e ca vrem o lume mai buna :) bleah

Ie limpede

"ie limpede" după cum scria pe unul din pereții pe care i am văzut azi...orașul meu e minunat....daca dimineața am ocolit rahati si mi a scartait praful intre dinti uite ca mai pe după masa asa am nimerit intr o zona in care m au încercat toate sentimentele posibile. Am avut ceva de făcut prin zona Armenească si uite asa m am trezit intr o zona cu o arhitectura fascinanta si cu maxim un om la doua străzi. Imi era cumva si jena sa scot telefonul sa mai trag câte o poza. Si uite asa cu ochii pe pereți urmezi câte un indem "sa mergem către nimic" si apoi te intrebi daca tu chiar stii cine esti. Intr o lume in continua schimbare "Împinge-tava " de la Rosetti rămâne cumva oaza mea de stabilitate. E precum munții acolo de cand ma stiu. Orice s a schimbat in lumea asta "împinge tava" de la Rosetti e acolo si asa va rămâne. Hmm tot cu ochii pe pereți am brusc o revelație: stai un pic se scrie tot STAI UN PIC si nu stai umpic cum tot mai des văd peste tot. Stai un pic asta e un fel de cârlig care te tine cumva ancorat intr o lume trecută in care limba romană nu era sodomizata iar profesorii erau respectați. Sau le știai cumva de frica. In sensul bun. Acum dau iar de Radu Gyr si ma întreb daca se studiază in școala. Probabil ca nu. Stau si ma întreb cine naiba e Roxie si daca agenția aia cu anunțuri a pus in sfarsit si un domn care sa te invite la interior. A fost doar o iluzie. Era o statuie vie cu telefon. Chiar daca Biserica Armeneasca  nu se mai vede de zgarie nori ul ala care e veșnic in construcție alături, in miniparcul de pe colț, timpul s a oprit in loc si ne spune la nesfârșit povestile depre armenească. Pomii cresc direct din beton in forme ciudate.Doza rece de Strongbow pe care o primesc pe strada in timp ce admiram vrabia aia gigantica ma arunca cumva in realitate. Soarele arde rau

Bucurestiul e un oras frumos

Bucurestiul e un oras fascinant. Cu toate ca toti incearca din rasputeri sa il distruga uite ca se incapataneaza sa ne mai arate ca este viu si frumos. Pentru cine are ochi sa vada si nu alearga dupa pokemoni

Va doresc o zi reala

Traversez. Dau cu ochii de un afis genial. Fidelio. Evident ca trebuie sa ii fac o poza ca prea e misto. Ma uit in dreapta si....ce sa vezi? Dau de un afis cu Untold. Si ma gandesc unde a disparut inspiratia. Ca doar n au stat toti intr o camera sa faca afise si au schimbat doar culoarea si au mai pus un briz briz....aaa sau e chestia aia cu gandurile si ideile care se intalnesc in sfere inalte. S a intors lumea cu curu' in sus. Barbatii stau pe scaune in metrou si femeile beau bere la halba in carciuma. Unde se angajeaza pizzar. Ce o fi ala numai ei stiu. Oamenii in varsta se tin de mana si vorbesc. Tinerii sunt pierduti in telefoane si nu mai stiu pe ce lume traiesc.  Socializeaza dar au uitat complet sa comunice cu adevarat. Ca dovada ca un om cu un simplu topor a reusit sa faca dezastru. La fel si un om cu o masina. Hai sa avem o zi reala👠